România a ratat încă o dată aderarea la spațiul Schengen, în urma votului în Consiliul Justiție și Afaceri Interne (JAI). De data asta, am fost cel mai aproape de izbândă, însă un singur stat, Austria, ne-a barat calea. Aceasta este știrea brută, care ar putea fi spusă și altfel. Niște ciudați de prin Viena, cu aere populiste, s-au găsit să vină în sprijinul unor populiști autohtoni, prin metoda ”ricoșeul”, dând apă la moară sentimentelor xenofobe de pe ambele cursuri ale Dunării. Iar efectele nu s-au lăsat așteptate. Ai noștri ar trebui să le mulțumească, fiindcă o așa campanie electorală percutantă n-ar fi reușit ei în ruptul capului. Ceea ce nu înțeleg la populiștii noștri este de ce își doresc să intre pe o ușă pe care, nu demult, le ardea buza să iasă? Nu se bucurau ei la Brexit, susținând că românii ar trebui să urmeze exemplul britanicilor? Mă rog, mai găsim astfel de manifestări la capitolul ”din ciudățeniile politicii”.
Dincolo de cinismul unor
politicieni, să spunem că politica externă, în ansamblu, pare să fi abandonat saloanele
diplomatice și se poartă prin mass-media. Dintre mijloacele uzitate nu lipsește
șantajul. Exemplele de dată recentă ne-o confirmă. Turcia blochează aderarea la
NATO a Suediei și Finlandei. Olanda are un cui împotriva Bulgariei. Ungaria
ține în șah întreaga Europă. În aceste condiții, diplomația românească, cu
mănuși de catifea, pare să fi rămas suspendată în timp. În urmă cu vreo lună,
când opoziția suedeză a cerut guvernului lor să nu dea undă verde aderării
României la spațiul Schengen, mă gândeam că ar trebui să le arătăm și noi
pisica, după model turcesc. Poate așa s-ar gândi de două ori înainte și
politicienii austrieci. Cu siguranță, și la ei există o anumită tensiune legată
de evoluția războiul din Ucraina. Dacă se înăsprește situația de pe front, vor
căuta mintenaș protecție sub scutul NATO. Evident, vor avea nevoie de un vot
favorabil de la București. Deocamdată, un astfel de scenariu nu se întrevede la
orizont. Alături de fosta colegă de imperiu, cu multă pustă, Austria reprezintă
interfața pentru interesele Moscovei în politica occidentală și își joacă
foarte bine rolul să dezbine și să dividă. Nu-i mai puțin adevărat că influența
capitalului rusesc pe piața austriacă este determinant pentru funcționarea
acestei economii. Monumentul ostașului sovietic din Viena este bine întreținut
și stă chezășie bunelor relații dintre țări.
Privind reprospectiv și obiectiv, putem observa că, atât pentru aderarea la NATO, cât și pentru integrarea în Uniunea Europeană, am avut nevoie de mai multe încercări la vremea respectivă. Pesemne, la fel se va întâmpla și cu spațiul Schengen. Până la urmă tot vom intra. Austria nu se poate opune la nesfârșit, riscând izolarea totală. Un of însă persistă. Dacă ar fi fost și România o țară mai atractivă din punct de vedere turistic, cum de pildă e Croația, altfel ar fi stat lucrurile acum. Chiar austriecii sau olandezii de rând ar fi obiectat că suntem ținuți la poarta Schengen și sunt nevoiți să piardă timp la vamă pentru a călători în România. Aici, nu mai putem da vina pe alții, fiindcă, slavă Domnului, potențial turistic ne-a fost dat. Dar ne-am cam bătut joc de el. Așa să știe guvernanții noștri.
