TELEVIZIUNILE DE ȘTIRI ȘI ALEGERILE

Nu am idee să mă pricep la previziuni și nici nu urmăresc semnele astrale. Dar am sentimentul că aceasta a fost ultima campanie electorală de la noi, la cel mai înalt nivel, care s-a desfășurat preponderent la televiziuni. Așa cum dezvoltarea internetului a dus la falimentul presei scrise în urmă cu câțiva ani, se poate lesne presupune că peste alți câțiva ani conținutul video pe net va fi cel puțin ca pondere la nivelul conținutului scris. Deja au apărut televizoare cu internet incorporat, posturi tv on-line, Facebook și câte și mai câte. Fără a bănui măcar pericolul, televiziunile noastre de știri nu fac decât să grăbească acest proces firesc. Prin imparțialitatea grosieră, asocierea cu moguli, finanțări suspecte, canalele de știri se faultează singure, decredibilizându-se în fața publicului. Și cum studiile arată că tot mai mulți oameni petrec timpul în fața calculatorului, în locul televizorului, momentul dispariției nu e departe.

Îmi amintesc că prin anii 2000, când multe ziare de calitate nu dispăruseră încă, a apărut informația că unii formatori de opinie din redacții ar fi fost formați să devină formatori. SRI-ul e în tot și în toate, se repeta pe la colțuri. E tot ce le mai trebuia publicațiilor pentru a le grăbi suferința. Iar istoria, ca de atâtea ori, se repetă. Putem spera că peste 5 ani, când internetul va prinde mai multă putere și în zonele marginale ale societății, campania electorală să fie mai responsabilă, fără derapajele întreținute de unele televiziuni. 

DESPRE VOT FĂRĂ PATIMĂ

Câtă încrâncenare, câtă revoltă, câtă patimă pe rețelele de socializare înaintea turului 2 al alegerilor prezidențiale! Îmi amintesc de aceleași tensiuni, ale unei societăți polarizate, și înainte de alegerile din 1996 cu Emil Constantinescu vs Ion Iliescu sau 2004 cu Traian Băsescu vs Adrian Năstase. Și atunci aveam prieteni care se comportau precum un bolnav cronic care se agață de o ultimă speranță. Nu stiu în ce măsură perioada care a urmat le-a confirmat așteptările, dar asta e o altă discuție. Cert este că dezvoltarea internetului și a rețelelor de socializare a exacerbat aceste manifestări. În prezent sunt zilnic bombardat cu mesaje disperate, de un ”acum-ori-niciodată” induioșător.

Din capul locului vreau să precizez că la primul tur am votat M. M., dar nu e un vot cu care să mă mândresc. În turul 2, dacă mă voi prezenta, probabil îl voi ștampila pe J, fără a avea însă constiința lucrului bine făcut. Nu vreau să dau impresia că am ceva special cu candidații sau clasa politică din România. Ei se perpetuează dintre noi, încât reproșurile ar trebui să meargă către noi ca nație. Se pare că de acest lucru și-au dat seama și alții atunci când au preluat hățurile. Politica românească se face acum la Bruxelles și Washington. Guvernul este o anexă a FMI iar marii corupți sunt săltați cu binecuvantarea unor ambasadori în România.

Constat ca una din temele de campanie este corupția. PSD-ului i se reproșează că din rândurile sale provin Năstase, Hrebenciuc, Voicu, Mitrea, Mihăilescu, Voiculescu,Ghiță iar lista este mai lungă. Dar toți aceștia sunt sau au fost după gratii. Din acest punct de vedere PSD poate poza într-un partid model care și-a făcut curățenie în ogradă. Evident, celelalte partide au și ele faliții lor. V-ați fi imaginat un asemenea scenariu în anii 90? Dar oare conducerea PSD sau a PNL este cea care a făcut curățenie în propriul partid? Există cu adevarat independența justiției ? 
Dosare precum Microsoft sau EADS au ajuns pe mâna procurororilor după ce au primit dezlegare în țările de origine. Anchetele nu au început nicidecum la București. Alte dosare, precum Bechtel, au fost îngropate cel puțin deocamdată, din aceleași considerente. Ce să mai spunem de afacerile lui Puiu Popoviciu cu Institutul de Agronomie, prin care s-au defrișat zeci de hectare din Pădurea Băneasa. Seamănă izbitor de mult cu un alt dosar celebru, cel al mogulului Dan Voiculescu. Dar putem presupune că sancțiunile nu vor fi aceleași din moment ce Ambasada Statelor Unite și-a plantat bunker-ul tocmai acolo. Așadar trierea acestor dosare se face undeva mai departe. Și atunci ce ne mai agităm atâta în lupta asta politică surdă? Contează cine iese, are vreo importanță cine vine? Doar să nu facă greșeli mari, gafe de proporții, declarații năucitoare, căci altfel, foaia de parcurs este bine stabilită. Din acest punct de vedere măcar de la PSD nu am așteptări mari, dar să te dezamăgească vreun Constantinescu sau Johannis e mai greu de suportat.

Și mai am un motiv să fiu detasat față de aceste alegeri, mai ales când văd cum se strică prietenii, se aruncă vorbe grele pe facebook din cauza simpatiilor politice. După alegeri, acești băieți din suita celor doi se vor întâlni undeva la un restaurant și vor împărți posturile cheie în totală armonie. Și total dispreț față de alegători. Apropo, mai există ”Golden Blitz”? În ultimii ani am avut toate combinațiile posibile, PNL+PDL, PDL+PSD, PSD+PNL, și acum din nou PNL+PDL ca să se închidă cercul. Așa că stau relaxat și mă uit la televizor, la confruntarea celor doi, ca la.... aș fi zis teatru, dar e mai degrabă o luptă în noroi.