Prețul carburantului și indecizia guvernamentală

 Cugetarea de luni de Marius Cărbunescu

Prețul carburantului și indecizia guvernamentală

            Se vede pe șosele. Dacă unii aleg să facă economie de carburant, vrând-nevrând fac și ceilalți. Orașul e decongestionat, ambuteiajele o amintire, ca să ajungi dintr-un punct în altul timpul se scurtează la jumătate. Nu se mai consumă benzină și motorină stând în trafic și nici emisiile de gaze toxice nu mai ajung în aceeași proporție în plămânii populației. În tot marasmul care ne înconjoară, declanșat de sarabanda scumpirilor, am încercat să găsesc un mic lucru pozitiv. Bolojan ne protejează, are grijă de sănătatea noastră. În curând o să vedem acciza în raft la farmacie.

            Nu știu cum se face că de fiecare dată când vine vreo criză economică ne surprinde cu pantalonii în vine și ne-o trage de nu ne vedem. Pare că economiștii premierului șomează, sunt mirați ei înșiși de ce se întâmplă în strâmtoarea Hormuz, în loc să întocmească scenarii, să facă simulări, să aibă măsuri dinainte pregătite. Guvernul dă dovadă de idei puține dar fixe, încremenit în propria neputință, nu vede dincolo de ținta de deficit. Și nici măcar pe aceea în profunzime. Studiile de impact le-ar releva guvernanților că un preț de peste 10 lei la pompă are ca efect reducerea încasărilor bugetare din taxe și accize (ca urmare a contracției consumului), generează inflație (pentru că se răsfrânge în toate prețurile), afectează creșterea economică, provoacă falimente, șomaj, erodează accentuat încrederea populației, are repercusiuni de ordin politic. A stat cineva să calculeze efectele macroeconomice? Mă tem că nu. Deocamdată singura idee care circulă pe coridoarele Palatului Victoria este: hai să mai așteptăm o săptămână, poate își revine. De ce nu, să chemăm și un sobor de preoți, să se roage pentru petrol cum se rugau pe vremuri pentru ploaie.

            În jurul nostru vedem cum alte țări iau măsuri de urgență. Spania reduce TVA aplicat combustibililor de la 21% la 10% și în perspectivă, dacă nu e suficient, intenționează să suspende acciza pe hidrocarburi. În plus, guvernul va elimina o taxă de 5% aplicată consumului de energie electrică. Italia la fel, a redus accizele la benzină și motorină de la 673 euro la 473 euro/ 1000 litri. Guvernul Austriei a anunțat că va reduce temporar taxele pe benzină și motorină și va limita câștigurile comercianților. Până și Ungaria cea iliberală a reacționat rapid, plafonând prețul maxim la carburant. La fel și Croația. La București ardeleanul se mișcă mai încet, aveți puțintică răbdare.

            Guvernul Bolojan îmi aduce aminte de executivul condus de Emil Boc cu mulți ani în urmă. Și atunci s-a apelat la tăieri pentru a se încadra într-o țintă de deficit care, fie vorba între noi, era mult mai mică. Numai că atunci când încerci să strângi prea tare șurubul, acesta plesnește. Guvernul Boc a picat, a venit USL-ul la putere cu măsuri populiste. A urmat pandemia, războiul din proximitate, Bruxelles-ul a închis ochii la deficitul excesiv și practic s-a triplat. Cam asta e situația în care ne găsim, să nu ne mai putem susține datoria.

Atunci când gâfâi banca simte și îți majorează dobânda pe baza ratingului de țară, ca să te îngroape și mai tare. În final, creditorii internaționali vin să-ți ia bunurile de prin casă. La fel a pățit Grecia când a intrat în incapacitate de plată. Înțeleg că guvernul este pe sârmă, dar totuși un caz de forță majoră necesită măsuri excepționale, legile economice nu se aplică orbește. Pierderile pot fi mult mai mari.          

Vacanța de schi nautic

 Cugetarea de luni de Marius Cărbunescu

Vacanța de schi nautic

            Noroc cu războiul din Golful Persic, că așa mai aflăm și noi una alta. De pildă, unde-și petrec elevii și profesorii, deopotrivă, vacanța de schi, prin excursii organizate. Această vacanță s-a dorit, conform proiectului inițial, o reîntoarcere la natură, un prim contact cu sporturile de iarnă, cu drumețiile și plimbările, pentru o minte sănătoasă într-un corp viguros. Ăsta era sloganul când eram eu copil. Și o impulsionare a turismului montan aflat în suferință. Ba, de câțiva ani, inspectoratele școlare au hotărât ca această vacanță să fie defalcată pe regiuni, unii la începutul lunii, alții la sfârșit, ca să nu se bulucească toți copiii în același timp în stațiuni. Anul ăsta am avut și zăpadă, totul părea perfect. Hotelierii își frecau palmele așteptând grupurile școlare în vecinătatea pârtiilor amenajate.

Când colo, aflăm că mai multe școli s-au dus să schieze în Dubai. N-am înțeles dacă au făcut-o din pasiunea pentru schiul nautic sau preferau să coboare din vârful dunelor de nisip. Ai să râzi, mi-a zis cineva, dar în Dubai chiar sunt amenajate pârtii artificiale la mall. Dacă e să fim snobi, măcar să fim până la capăt. Pe lângă grupul ultramediatizat din Vrancea, pentru care a trebuit să intervină Ministerul de Externe, ca să poată fi evacuat în regim de urgență cu o aeronavă special pusă la dispoziția sa, au mai fost și altele. Într-un grup din Bacău se regăseau vreo nouă elevi și 28 de profesori supraveghetori, adică trei profesori la un elev. Nărăvași elevii din Bacău, greu de strunit. Inspectoratul școlar a fost pus la grea încercare pentru că se terminase vacanța, începuseră cursurile și toată pleiada profesorimii din județ era blocată în țările golfului. A trebuit să apeleze la suplinitori până se întorc titularii.

Cazul ăsta mi-a amintit de o întâmplare petrecută în urmă cu câțiva ani. Era înainte de pandemie și administram o pensiune lângă aeroportul Otopeni. Sunt sunat de prin Bistrița că sosește un grup de copii și profesori, cu un microbuz de 20 de locuri, care își programaseră o excursie la Parlamentul European. M-am speriat, că nu aveam atâtea spații de cazare disponibile, dar ei călătoreau toată noaptea  și voiau să lase microbuzul într-un loc supravegheat. Pentru copii m-am învoit. În ziua respectivă, șoferul microbuzului a dus ”delegația” la aeroport și mă aștepta la 5 dimineața să parcăm dihania de peste 8 metri ca să nu încurce alte mașini. Am reușit, nu fără efort să punem măgăoaia în repaus, după care m-am oferit să-l reped cu mașina mea înapoi la aeroport. Pe drum, l-am întrebat: ”Domnule, cred că v-au mâncat urechile, să călătoriți atâta drum cu copiii. Nu e obositor?” ”Nu, deloc. Drumul a fost bun, iar de ăștia mici avem doar șapte. Ceilalți sunt profesori supraveghetori.”

Când am ajuns acasă, am desfăcut mai mult din curiozitate cele trei sacoșe ticsite cu revanșa șoferului de microbuz. Așa îmi promisese la telefon, că se va revanșa cu ceva bio de la ei din zonă. Nu glumise deloc. Șapte pachețele trase la indigo cu slană, caș și o sticlă de tărie. Mi-am imaginat ordinul primit de părinții fiecărui copil care avusese privilegiul să urce în microbuz, să aducă un pachețel. Nu cred să mai fi rămas nimeni prin cancelarie pentru că profesorii aveau de supravegheat și pachețelele.