EPILOG
Evenimentul a continuat până de curând să publice un lung șir de
dezvăluiri, sub directa coordonare a directorului publicației, Adrian Ene.
Jurnalul în foileton al victimei a strâns suficiente pagini pentru a fi tipărit
ulterior în vreo trei volume grosuțe. Întinderea de maculatură are legătură
directă cu revirimentul financiar mult așteptat.
Pe această bază, directorul Ene, cu migală și
profesionalism, ar putea construi un ziar de luat în seamă, exclusiv on-line,
pentru că, luat cu treaba, am omis să vă vorbesc despre colapsul hârtiei de
ziar. Cu scuzele de rigoare, operez această cuvenită rectificare, precizând că
celuloza a făcut obiectul unui val de scumpiri fără precedent, cu taxe majorate și accize
ca la benzină, din dorința de a se stopa poluarea și a se proteja natura, până
când toate fabricile de hârtie au dat faliment. În același timp, tehnologia a
devenit din ce în ce mai accesibilă, încât orice buzunar să și-o poată permite,
comprimată într-o carcasă de smartphone. Dar despre asta v-am mai vorbit, n-am
să insist.
A profitat și Ana de pe urma drepturilor de imagine. În
baza notorietății obținute, Radautzean® a devenit marcă înregistrată pentru un
nou joc video, foarte popular în rândul tinerilor. Un puști întâlnit
întâmplător la o sală de jocuri mi-a atras atenția. L-am întrebat cum se joacă
și s-a oferit să-mi dea câteva ponturi. În dinamica jocului, trebuie să
modifici componentele unei mașini de curse pentru a atinge performanțe
superioare și a urmări ținte mobile. De pildă, calculatorul de bord este cel
mai greu de modificat. Fiecare mie de puncte la acest joc poate fi convertită
în 10 radautzcoini, cea mai nouă monedă virtuală existentă pe piața cripto. Așadar,
monetizarea unui deces intrase într-o nouă eră.
În ultimul număr al ediției de colecție din Evenimentul, care coincide cu sfârșitul
jurnalului, este anunțat cu surle și trâmbițe deznodământul, departe de a fi
unul previzibil. Așteptările publicului nu puteau fi înșelate. Pe bună
dreptate, cititorii s-au trezit puși în fața unei situații incredibile. O asemenea
turnură a evenimentelor, cu răsturnări bruște de situație și evidențe puse sub
semnul întrebării, nu s-a mai pomenit de la împușcarea lui JR în Dallas. Ba, poate ar trebui să
săpăm mai adânc în istorie, la împușcarea lui JFK, tot în Dallas, pentru că,
așa cum spunea cineva, toate conspirațiile trec prin Dallas. Dacă ne luăm după
acronime, în ordinea firească ar urma JDR. Dar mai bine să lăsăm faptele să-și
continue desfășurarea lor firească, netulburată de interpretări cabalistice,
urmând să spicuim doar din ce scrie la gazetă, sub semnătura pseudonimului Jederică, pentru a ne edifica într-o oarecare
măsură asupra finalului povestirii noastre:
Dragi
cititori,
Așa
cum v-am anunțat încă din numărul trecut, astăzi publicăm ultimul episod al
Jurnalului lui Daniel Rădăuțean. A venit momentul să ne scoatem măștile, și eu,
și dumneavoastră; să ne uităm în oglindă și să vedem cu adevărat cine suntem.
Am să încep eu primul și-mi fac mea culpa,
spunându-vă că totul a fost... un basm cu zâne și zmei, rodul imaginației unei inteligențe artificiale, inaugurând astfel
seria de memorii scrise de acest fermecător artist al peniței care este
ChatGPT. Cifrele din vânzări susțin că v-a plăcut. Jurnalul lui Daniel
Rădăuțean n-a existat niciodată, la o privire mai atentă se văd fumigenele
printre rânduri, consistențele ireale care de cele mai multe ori ne pun pe o
pistă falsă, mai ales atunci când fumul ne orbește.
Mai
mult decât atât, și Frantisek reprezintă produsul unei lămpi fermecate, lustruite
intens, până a ajuns să fileze în capul unuia. Oricum ai da-o, individul nu-și
justifică existența. Rolul lui poate fi jucat de oricine, direct interesat sau
din pură întâmplare, fără să-și dea seama. Să fim serioși, ce serviciu secret
ar face imprudența să-și trimită un agent de propagandă la București, când
lucrurile se pot rezolva mult mai simplu? Premisele sunt favorabile. Atâția conaționali
abia așteaptă să-i preia sarcinile și să-i joace rolul cu devoțiune. Măștile
pot fi refolosite.
Minodora, la fel, poate fi oricare dintre noi,
chiar în travesti. Având o constituție ceva mai robustă, nici n-o să se
observe.
Nu
mai avem nevoie nici de Daniel Rădăuțean, un personaj la fel de plăsmuit ca și
precedentele. Rolul lui, dacă a dovedit vreun dram de onoare la un moment dat,
a fost sugerat prin extrapolare, vezi Doamne, să
rămânem cu cugetul împăcat. Proiecția sacrificiului suprem pe o existență
duplicitară șterge cu buretele toate ticăloșiile trecute, prezente și viitoare,
în caz că cineva le conștientizează.
Mergând
pe firul dezvăluirilor, să mai spunem că nici Adrian Ene nu există. Directorul
ziarului s-a dat în spectacol într-un mod absolut ridicol și dezarticulat, doar
pentru a-i fi creată o poveste fantasmagorică din care nimeni nu pricepe nimic.
Mai
departe, tinerii Ana și Bogdan au putut fi văzuți la un moment dat sub formă de
spirit, nicidecum în carne și oase. S-au transformat printr-un procedeu invers
personificării, devenind un soi de conștiințe adânci, abstracte, din care doar
entuziasmul a ieșit la suprafață. Naivitatea nu, ceea ce este dătător de
speranțe.
În
ceea ce privește agenții secreți, mai mult sau mai puțin infiltrați, care au
ales să locuiască în această ficțiune, situația lor a devenit absurdă și pe
alocuri se blochează în comicării involuntare. Ei înșiși sunt niște personaje
nefirești, a căror conduită nu-i reprezintă și, mai mult decât atât, nu au
nimic în comun nici cu hramul pe care-l poartă. Asta în ciuda faptului că, așa
cum li se întâmplă adeseori în activitatea pentru care sunt instruiți, cu
competențe în pro sau contraspionaj, scopul le scuză mijloacele, nemaivorbind
de un alt aspect definitoriu, acela că stăpânesc tactica
disimulării și, în definitiv, o au bine întipărită în cap chiar și în aspectele
vieții de zi cu zi.(...)
Singurul personaj care rezistă acestei demolări
săvârșite, ai putea crede, de un nebun supărat pe tot ce mișcă, este cel
autointitulat Zeul-Zbir. Ex-directorul și-a înscenat propria abdicare pentru a
rămâne scriitorul din umbră la ziar. Doar așa își putea permite luxul să
relanseze publicația de pe noi principii etice sănătoase și baze financiare
solide. A fost una dintre iluziile lui. N-a reușit mare lucru și de aici toate
frustrările acumulate s-au dezlănțuit. Înarmat cu un baros, s-a năpustit în
pinacoteca cu portrete a cărții, unde a început să dărâme în stânga și-n
dreapta, fără deosebire. Ravagiile presimt că vor continua și după punctul
final.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu