NOSTALGII EFEMERE
Atâtea gânduri fără rost m-apasă,
Înăbușind durerea dintr-un vis,
Încât lumina-ți ochilor imensă
S-a stins pe dată-ntr-un abis.
Aș fi dorit să-mi amintesc de tine
În zilele ce-mi sunt un lung calvar.
Da, zile care ma-npresoară iar
Și nu mai pot să mă retrag în mine.
Căci gândul meu, privindu-te o clipă
Ca pe-o minune-ascunsă în Olimp,
Îmi leagă lacrima pe-un fir de apă,
Întinerind coloana altui timp.
S-atat de-aproape și așa departe,
Invoc Eladei dalta lui Lisip
Și implicit prilejul de-a străbate
Spre înălțimi un templu de nisip.
PAŞI ÎN DOI
Purtaţi de-o mistică plutire
Pe-un ţarm ce nu ne-a fost ştiut,
Am renăscut din fericire
Şi am cuprins cu-a ta privire
Puterea caldului sărut.
Prin freamătul adânc ce-aşterne
Sub paşii noştri flori de tei,
În noaptea cu puteri divine,
Căldura mâinii tale fine
Alină mersul pe alei.
Îngemănaţi ca doi romantici
Prin lumea plină de nevoi,
Gustând din taina celor veşnici,
Din cupa unor regi statornici,
Noi rupem viaţa, doi cu doi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu