10
Peste doar câteva săptămâni la București se lansează cu mare tam-tam bursa
electronică de valori mobiliare, purtând numele de Rasdaq, într-un sediu pus la
dispoziție de Banca Națională a României. Florin petrece din ce în ce mai mult
timp în fața calculatorului, conectat la server-ul bursei, tranzacționând și
căutând acțiuni care să ne servească scopului propus. Volumul de muncă este
covârșitor. O sumedenie de date necesită o procesare atentă. Acțiunea ideală
pentru a fi transformată în vehicul de împrumut are de îndeplinit o serie de criterii
esențiale pentru reușita operațiunii. Este verificat acționariatul
semnificativ, să nu călcăm pe cineva pe coadă, istoricul operațiunilor,
fluctuațiile, lichiditatea ce se dorește scăzută, valoarea intrinsecă cât mai redusă, lipsa unor evenimente
în derulare sau în perspectivă etc. Pașii sunt pregătiți minuțios, fără grabă,
într-un orizont de timp rezonabil, pentru a nu da de bănuit speculatorilor
bursieri. Orice indiscreție din partea noastră sau intuiție din partea lor
ne-ar cauza pierderi financiare grele. Urmează etapa cea mai grea. Simbolurile
bursiere din lista scurtă sunt cocoloșite ca niște copii, lăsate să respire, să
evolueze liber, un mic imbold aici, o corecție dincolo, să aibă creșteri, dar
și scăderi, mereu sub supraveghere. O intervenție mai energică ar naște
suspiciuni. Apoi, la momentul oportun acționăm, printr-un deal de zile mari. Hotărât și rapid, ca un hold-up în anii '30 în
America.
Tranzacțiile se desfășoară pe contul de client al ”Conacului de vinuri Odobești” și sunt
combinate cu tranzacții reale, ale unor simboluri bursiere cu potențial. Cu
acestea din urmă realizăm profituri frumoase, nesperate, întrucât sunt zile
când creșterea de ansamblu a bursei evoluează în palierul de 5-7%. Iar noi, cu
portofoliul nostru, ne situăm mai mereu deasupra mediei. În paralel, reușim să
cumpărăm din „piață” și pachetul de acțiuni
care ne lipsește, la un preț sensibil mai mare, pentru a deveni acționar
majoritar la Viti-Vinicola Odobești (în eventualitatea în care ne-ar reuși
tranzacția cu FPS). După ce realizăm cele două deziderate, iar banii
securității ne intră în conturi, disimulați sub forma unor tranzacții cu
acțiuni, prioritățile noastre se schimbă. Bursa rămâne în plan secund, deși câștigurile
deveniseră tentante.
Îmi place din ce în ce mai mult de acest tânăr, Florin
Moldoveanu. Știe să se descurce în jungla economică dâmbovițeană, mi-o
dovedise, și nu e puțin lucru. Ajunsesem să pun preț pe sfaturile sale și să-l
consider omul meu de încredere. Rezervele de la început nu-și mai au rostul. Pot
să-l folosesc și în relațiile cu FPS, destul de ingrate pentru mine. Și chiar
am nevoie de-o astfel de legătură, să-mi obțină de la cei doi tartori, Geo
Arnițoiu și Dinel Strizu, acordul privind scoaterea la privatizare a celui mai
valoros activ din Odobești, în condițiile noastre. Misiunea este îndeplinită cu
succes. În nici două săptămâni apare publicat în ziar anunțul privind începerea procedurilor de privatizare a
pachetului de 45% din acțiunile întreprinderii viti-vinicole Odobești. Din
acest moment, avem treizeci de zile la dispoziție pentru a cumpăra caietul de
sarcini și a depune oferta personalizată. Dar, la noi, aceste proceduri sunt
gata de mult. Nu suntem însă lipsiți de emoții.
Calendarul de pe perete atrage toate privirile în zilele
următoare, cu
obstinație, reprezentând obsesia noastră de fiecare ceas. Numărăm zilele până
la încheierea perioadei de depunere a ofertelor. Nici la ocnă timpul nu trece
atât de greu. De la FPS primim încurajări, să stăm liniștiți că acest lucru
este puțin probabil, ca altcineva să depună o ofertă peste cea a noastră. Doar
dacă... Două sunt situațiile de risc, conform jurisprudenței dosarelor de
privatizare. Conducerea societății să fi găsit un investitor cu bani căruia
să-i promită marea cu sarea, dacă va fi păstrată în funcție. Exclus. Nu mă simt
câtuși de puțin vulnerabilă în privința unui astfel de scenariu, la cât de incapabili
îi știu pe directorii general și adjunct. Însă, o a doua situație probabilă îmi
dă coșmaruri de câteva nopți. Devenise o practică pentru unele capitaluri
fluide, în special ale unor firme cu sedii în căsuțe poștale de prin
paradisurile fiscale, să practice șantajul economic. Cu complicitatea unor
funcționari ai statului, din FPS sau ministere, identifică privatizările
vulnerabile, adică pe cele servite, și depun oferte neangajante, de decor,
pentru a tulbura apele. După ce-și încasează obiectul șantajului, ce se ridică
la câteva sute de mii de dolari, poate chiar milioane, se retrag discret chiar
înainte de deschiderea plicurilor cu oferte. Pentru noi ar fi însemnat o
cheltuială în plus, deloc minoră, pe lângă cele avute deja, cu ungerea
acelorași funcționari cu înaltă demnitate trecută în fișa postului.
Cu doar o săptămână înainte de încheierea perioadei de
depunere a ofertelor, temerile mele se confirmă. Procesul de privatizare capătă
accente dramatice. Florin Moldoveanu îmi dă de veste. După o întâlnire fulger
la sediul FPS, la care eu n-am binevoit să mă duc, pentru a nu da naștere la
interpretări, vine la birou cu o față mototolită, de om distrus. Societatea
Kyrenia Trading & Shipping, cu sediul în Cipru, tocmai depusese o ofertă de
cumpărare pentru societatea care ne interesează în mod direct. Ce-i de făcut?
Cel mai cuminte lucru este să stăm și să așteptăm. Cu siguranță ne vor
contacta. Prea mult timp din intervalul de subscriere nu mai rămăsese. Așa cum
preconizasem, a treia zi după aflarea cumplitei vești, primesc un telefon din
partea ”Kyrenia Trading & Shipping”. Un domn pe nume Ghenadi Golovin se
recomandă drept reprezentantul companiei pentru România. Stabilesc o întâlnire
pentru ziua următoare, la sediul nostru, cu scopul de a-i afla intențiile. Nu e
timp de pierdut.
Ghenadi se prezintă singur, fără consilier, avocat sau
vreo gardă de corp, punctual ca un activist sovietic în timpul colectivizării.
Nu încălzisem de prea multe ori samovoarul unor cetățeni ruși până la această
întâlnire, însă sunt surprinsă să văd un singur individ cu părul bălai și
geantă diplomat. Mă așteptam să apară în echipă, cu juriști specializați în
fuziuni și achiziții, pentru a fi mai convingători în șantajul lor ordinar. Totuși,
bănuiesc că mai mulți acoliți se află împânziți prin zonele din apropiere, de
unde ne filează discret. Odată instalat în biroul meu, cu un aer de stăpân mă
sfătuiește să discutăm ”face to face”,
din rațiuni pe care n-ar vrea să mi le divulge acum. Propunerea mă
descumpănește. Dintr-o dată mă văd deposedată de cutia mea de rezonanță, plină
cu răspunsuri pregătite. Ghenadi așteaptă. Timpul devenise apăsător. În final
mă conformez și-l rog pe Florin să treacă în altă cameră. Oricum, nu am de gând
să iau decizii capitale deocamdată, doar să ascult pretențiile acestor oameni
lipsiți de scrupule și să le răspund evaziv.
‒ Vă ascult domnule Golovin. Bănuiesc că societatea
dumneavoastră cosmopolită are oarece pretenții financiare de la amărâta noastră
de țară, și de la mine în mod particular, altfel nu v-ați fi deranjat din Cipru
până aici. Spuneți-mi ce, sau mai bine zis, cât vreți? Vă anunț însă, din start,
că ambiția noastră de a prelua societatea din Odobești pare să fi fost
prostească, având în vedere eforturile uriașe pe care le-am făcut până în
prezent pentru a participa la această licitație. Apariția dumneavoastră ne
confirmă, dacă mai era nevoie, că ne-am întins ceva mai mult decât ne ajunge
plapuma. E o expresie românească foarte potrivită în acest caz.
‒ Cred că ne vom înțelege, îmi răspunse cu un zâmbet
formal. Putem lua în considerare și o plată eșalonată, în așa fel încât să nu
vă dau planurile peste cap. Departe de mine intenția de-a vă descuraja să participați la licitația
pentru preluarea întreprinderii viti-vinicole. De fapt, dacă stau bine să mă
gândesc, succesul acestei privatizări reprezintă o garanție că-mi veți plăti
toate creanțele.
Îmi iau de pe etajera aflată în fața mea un pahar cu apă.
Trag de timp. Îl beau cu sete pentru a mă stăpâni. Dintr-o dată sunt purtată pe
un teren minat. Încrederea pe care doream s-o imprim gesturilor și vorbelor
mele pare să fie afectată. Despre ce ”creanțe”
ar putea fi vorba? Zona lexicală de confort, pe care mi-o demarcasem printr-o
retorică îndelung pregătită, nu cunoaște un astfel de cuvânt. Cu siguranță,
acest individ joacă la cacealma pentru a-mi testa reacțiile. Orice slăbiciune
din glas l-ar pune într-o poziție favorabilă. Un ascendent cu care ar vrea să mai
stoarcă câteva copeici în plus. Nu și-a găsit fraiera. Jocurile care se fac
sunt dure, dar nu sunt de intimidat. Ne aflăm totuși pe teritoriul României, nu
e sat fără câini. Gândesc pe repede-nainte tot felul de strategii și răspunsuri
la mutările adverse, ca la șah. În acest timp, luându-și un aer misterios,
Ghenadi Golovin deschide geanta diplomat cu gesturi precise și lâncede. Nu, el
n-are presiunea cronometrului pentru a muta decisiv. Scoate de acolo un
document, suflă de două ori asupra lui, parcă pentru a-l scutura de praf, și
mi-l întinde în față. Vai! Nu e nevoie să citesc mai mult, un văl se așterne în
fața ochilor și în creier. Îndepărtez hârtia cu o strângere de inimă, ca un
resort. O semnătură binecunoscută, cea a lui Hussein, este prea mult să
privesc.
‒ Dacă vă gândiți să contestați autenticitatea unui
astfel de document, cred că ar fi cea mai neinspirată decizie. Domnul Husein ar
putea depune mărturie la orice instanță internațională. Dar mizez pe
discernământul dumneavoastră. Cred că ne vom înțelege, așa cum v-am spus, și nu
se va ajunge în instanță. De altfel, în spațiul de unde provin eu justiția
rezolvă doar
problemele celor slabi. Domnul Hussein este un om de onoare. A fost o plăcere
să fac afaceri cu el. Am cumpărat toate creanțele pe care le avea în România,
în urma unor deposedări abuzive de proprietate, care se ridică la valoarea de
30 de milioane dolari.
Suma avansată mă bulversează complet. Mi-aș fi dorit să
reacționez, să-i spun domnului de lângă mine că se află într-o regretabilă
confuzie. În primul rând, Hussein a semnat un document perfect valabil când
mi-a cedat activele sale în România. Ar trebui, înainte de toate, declarat nul
acel document, pentru a putea vorbi de creanțe valabil exprimate. În al doilea
rând, valoarea bunurilor care fac obiectul acestei presupuse creanțe, nu este
nici pe departe de 30 de milioane dolari. Dar sunt prea răvășită să procesez asemenea
explicații savante din mintea mea tâmpă, și poate că este mai bine așa. Dacă aș
fi avut tăria să citesc hârtia semnată de fostul meu partener, aș fi observat
că are școala trădării și a parat iscusit aceste legitime luări de poziție,
încă dinainte de a fi rostite. Hussein considera că semnătura sa pe actul
nostru contractual este nulă întrucât a fost smulsă prin forță de către organele
de represiune ale statului. În plus, în valoarea creanței sunt incluse și
despăgubiri pentru suferințele îndurate, fizice și morale, precum și capitalul
inițial, multiplicat cu dobânzi și penalități, pentru începerea afacerii cu
vinuri. Nimic nu fusese ignorat din ceea ce mi-ar fi dat la un moment dat.
Pretențiile ”rakeților”
sunt enorme și m-ar băga direct în faliment, fără a putea plăti în totalitate.
Mai mult ca sigur, de acest aspect s-a prevalat și Ghenadi, sau cei care l-au
trimis să mă execute, atunci când mi-a vorbit de eșalonarea plăților. Doar dacă
aș cumpăra fosta întreprindere de vinificație, aș avea suficientă forță
financiară pentru a rezista la asemenea datorii. Confirmarea o primesc mult mai
repede decât mi-aș fi putut închipui. Rușii din spatele ”Kyrenia” au depus oferta
de cumpărare doar pentru a li se înlesni câteva cercetări legate de bonitatea
firmei noastre. Iar ce au aflat n-a fost de natură să-i mulțumească, conturile
noastre pot suporta doar șapte milioane de dolari pentru această operațiune.
Insuficient pentru a potoli lăcomia lor. Așa că au conceput un plan de sclavie
pe termen îndelungat. Să le transfer câte șase milioane anual, timp de cinci
ani, și mă ajută să intru în proprietatea fostei întreprinderi de vinificație.
Ca niște recuperatori versați, au tot interesul să reușească privatizarea. Cer
timp de gândire. E tot ce-mi mai pot dori după o asemenea răsturnare de
situație. Să rămân singură.
Când îl văd plecat pe Golovin, picioarele mi se înmoaie
definitiv și mă prăbușesc pe un fotoliu, cu capul în mâini. Mă podidește
plânsul. Printre suspine nu observ un ciocănit discret în ușă și pe Florin
intrând în încăpere. Mă vede răvășită, plânsă, cu rimelul căzut pe obraji, și
se gândește la ce e mai rău, din ce putea să-și imagineze.
‒ Ți-au cerut mult? Un milion de dolari? Îi facem noi
rost, numai să reușim privatizarea.
‒ Te rog trage-ți un scaun lângă mine. Mult mai grav
decât atât. De treizeci de ori mai grav. Avem de a face cu niște recuperatori
internaționali din fosta Uniune Sovietică. Suntem în pericol, dragă Florin,
dacă nu jucăm cum vor ei.
Nu am de ales. Omul meu de încredere trebuie să cunoască
toată povestea pentru a mă putea ajuta. Cum m-am încurcat cu Hussein. Cum
devenise acesta
insuportabil, pe măsură ce afacerile mele cu vinuri aveau tot mai mult succes,
culminând cu scoaterea lui din business pe ușa din dos. Acum, acești
recuperatori veniseră cu nota de plată, care se ridică la nu mai puțin de 30 de
milioane dolari. Dacă m-aș putea gândi la o altă soluție, decât să plătesc,
chiar și eșalonat, ”ar fi cea mai
neinspirată decizie”. Îmi răsună în cap vorbele acestea, rostite pe un ton
amenințător, care îl îngrozesc și pe Florin.
‒ Crezi că am putea vorbi cu cineva de la Secu, să ne
asigure protecție în această situație? am
îngăimat cu jumătate de voce.
‒ Ar fi prea riscant. Cel mai probabil, Ghenadie ăsta e
doar o interfață de dialog. În spatele lui stă o organizație criminală
complexă. De asta a și venit singur, pentru a nu-și deconspira mai mulți
oameni. Totuși, am să vorbesc cu cineva pentru o supraveghere discretă a
operațiunii. Dar în nici un caz nu poate fi vorba de protecție.
‒ Of, sunt sfârșită! Înțeleg prea bine. Dragă Florin,
dacă vrei să părăsești corabia o poți face acum. Nu ești cu nimic implicat,
n-ai fost în firmă când s-au consumat acele fapte, ești curat. Mai târziu,
poate va fi prea târziu. Recunosc însă, singură îmi va fi infinit mai greu să
redresez ambarcațiunea în derivă. Nu știu ce m-aș face.
În schimb, știu că lui Florin îi place riscul. Pe de altă
parte, el este pe cont propriu, nu are obligații față de familie sau societate.
Se hrănește din domesticirea unor situații neprevăzute, de criză. Piețele
financiare ostile îl căliseră să se ia la trântă cu marii finațiști ai lumii,
sau mai bine zis, să le intuiască mișcările în afaceri. Chiar făcuse profituri
frumușele când alții își retrăgeau fondurile pentru a le duce în zone mai
sigure. Dar acum este vorba de cu totul altceva. Câștigurile sau pierderile
financiare se combină perfid cu un soi de ruletă rusească. Mersul pe sârmă nu
mai are plasă de siguranță. Lipsa de predictibilitate a câștigurilor sau a
pierderilor se extinde la propria persoană. Azi ești, mâine cine știe... Tocmai
de aceea, latura sentimentală de care fac uz în disperare de cauză, o femeie are
întotdeauna pregătită o asemenea armă ascunsă, dorește să îndulcească
întrucâtva cinismul unei situații, puțin spus, delicate. Aștept să se întâmple
ceva, să urmeze o decizie de mare angajament pe scara inconștienței. Atunci
când aceasta vine nu sunt deloc surprinsă. Mă așteptam ca Florin să-mi
destăinuie că nu se pune problema să plece. Se va implica și mă va ajuta să
depășim situația. Dacă nu se poate altfel, să plătim ce e de plătit. Trebuie să
pregătim un plan minuțios de acțiune. Însă, deocamdată, singurul lucru bun este
că rușii ne vor sprijini să finalizăm cu succes preluarea activelor de la
Odobești. Fără acestă vacă de muls am fi distruși. Este un punct de pornire
pentru a ne repoziționa în jungla afacerilor veroase și a începe lupta de
supraviețuire.
A doua zi îl sun pe Golovin să-i dau răspunsul pe care-l
aștepta, și care nu poate fi altul decât cel preconizat. La scurt timp mă
vizitează, înarmat cu un dosărel al cărui conținut suplu are doar câteva pagini
cu angajamente în limbile română și engleză. Le semnez fără să crâcnesc și
înțelegerea este pecetluită. Șase milioane de dolari pe an, adevărate pietre de
moară agățate de succesul acestei privatizări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu